Coabitare sau… nu

Cum se face oare, ca acuzam unele vietuitoare ca sunt periculoase, ne laudam mereu ca vrem sa protejam mediul, dar singura vietuitoare cu adevarat periculoasa pentru cei din jur, pentru mediul inconjurator si chiar pentru ea insasi este OMUL?
Nu reusesc sa imi scot ideea aceasta din minte, zilnic sunt ucise mii de animale din specii pe cale de disparitie, sunt invadate zone superbe si devastate fie in numele stiintei fie in numele asa zisei modernizari…
Dar la final se vede cu ochiul liber ca acolo unde a ajuns fiinta umana nu s-a intamplat nimic bun…
Oare de ce?

Dincolo de nori, cerul e intotdeauna albastru :)

… desi uneori e atat de greu sa vezi dincolo de norii densi care par sa nu mai plece si una peste alta se mai lasa si ceata.
Dar din fericire, ei nu sunt vesnici, la un moment dat vor pleca si atunci descoperim ca acel albastru e mai senin decat il stiam noi si ca cerul parca-i mai frumos 🙂
Cred ca e usor sa ii sfatuiesti pe ceilalti sa ramana calmi in mijlocul furtunii constienti fiind ca la un moment dat va „rasari soarele si pe strada lor”, dar cand treci tu insuti prin furtuna e mai greu sa ramai optimist si sa vezi seninul din spatele norilor.
Din fericire totul este trecator si furtunile asa cum vin, tot asa vor si pleca…
In concluzie, din punct de vedere meteorologic, cerul va mai fi noros in unele zile, pe alocuri  se vor mai isca furtuni, dar apoi isi va face aparitia soarele care va trata cu blandete ranile lasate de furtuna si … „dupa ploaie ceru-i mai senin” 🙂