gânduri despre viață…

Ai simțit vreodată oare că iți vine să strigi atât de tare încât timpul să se oprească în loc, încât în jurul tău să dispară totul?

Dacă da înseamnă că mă poți înțelege, dacă nu… ei bine îți doresc nici să nu ți se întâmple.

Am crezut, sau am vrut sa cred ca viața este frumoasă, că merită să trăiești la maxim fiecare clipă. Acum însă nu știu ce să mai cred, am momente cănd nu știu dacă să mai cred.

Acum am doar întrebări, de ce mor oamenii tineri?, de ce rămân copii orfani? de ce sunt atât de puține momentele frumoase și atât de multe momente de durere, tristețe…

Sunt doar câteva din întrebările care mă sâcâie în ultima vreme. Mai am desigur tone de întrebări existențiale. Poate că la unele voi primi răspuns, la atele cel mai probabil voi primi alte întrebări…

Știu doar că viața nu e nici pe departe așa frumoasă  cum am crezut că este, știu că timpul nu vindecă rănile, doar le cicatrizează și din cănd în cănd le răscolește, doar pentru a mai pune un gram de sare peste ele…

Se spune ca doar proști speră, deștepi cred… ei bine, haide să spunem că nu sper, vreau să cred că lucrurile se vor schimba, că oamenii vor învăța să se înțeleagă și să treacă mai ușor peste micile diferențe care de fapt ar trebui să-i apropie, că cei mici ar trebui să crească în pace și armonie, nu să fie uciși de războaie non-sens, și nici să le fie luați prematur părinții de lângă ei…

Vreau …

18136196_10154460943660205_639123131_n

foto: simonica21

 

Anunțuri

Scribul

E seara tarzie si natura incet pleaca la culcare,

doar luna pe cer parea ca somn nu are,

iar din iarba inca verde un greiere canta o serenada

pentru un licurici venit parca la promenada…
Din coltul terasei alene privind si luna cea plina

si palidul licurici, Scribul intinde spre cer parca’o mana,

prinde condeiul si’ncepe a scrie, poeme, poeme cred ca o mie…

Priveste la luna, frumoasa nebuna, o clipa se-opreste;

Apoi scrie din nou despre a lui viata, despre al sau Dumnezeu…

 

Traise destul sa le vada pe toate, sa stie ce inseamna „securitate”,

traise si vremi de frumoasa betie, cand spre tinerete privii cu melancolie,

i-a fost dat sa se lupte’n arena si nu cu o fiara, nici cu dusmani de temut

ci cu Doamna, frumoas, placuta, ce mereu poarta o coasa atunci cand e vorba de lupta…

 

A luptat dar cu moartea si iata ca’nvinso

si astazi cand scrie, prietenul meu, Scribul stie:

ca nu moartea-i dusmanul feroce, temut

ci viata, ce pare ca se joaca si vrea mereu sa o ia de la inceput.

 

Frumoasa viata brav cavaler, te’ndemn astazi dara sa lupti cu ‘acelasi zel,

si chair de prin  iad ai trecut, nu ‘ti fie teama sa o iei de la inceput.

 

 

 

 

 

 

 

Hai Hui

M-a inghitit padurea, cu umbrele-i penumbre… mi-au incoltit in minte imagini mii, marunte.
Am vrut sa fug, dar iata ca ‘n toata nebunia din urma ma ajunse alene, vesnicia…
Am stat privind-o ‘n fata, si multe i-as fi spus, de n’ar fi fost in cale-mi o stanca cat un urs…
Prin mintea’ncetosata ideile fugeau, si am simtit indata ca viata-mi trece ‘n van…
Ideile marunte vor creste maine mari.
Azi umblu prin padure, maine pe dealuri mari si daca ma incumet un munte voi urca.
Dar  azi stau linistita, natura draga mea si in a ta penumbra m-ascund si dorm putin,
 invaluindu-mi trupul in mantia-ti pestrita, lasand sa-mi curga roua prelung pe-a mea suvita
 si-mbratisandu-ti poala adorm incet si lin…
ca maine de la capat s-o iau pe-acelasi drum
 si in padurea-ti deasa sa fug sa ma ascund…
*foto: arhiva personala

*foto: arhiva personala

Cuvinte, cuvinte

Cuvintele-mi inebunite alearga prin minte

si spre gura navalesc ca doara, doara reusesc

libere sa se exprime, dar vai in a lor valtoare

se produce o distorsionare si in al lor drum,

spre gura totul ia o alta turnura…

si din nou inebunite alearga mai tare prin minte,

si in a mintii stransoare cauta o cale de-a evada din inchisoare…

Esti singur/ă?

Esti singur/ă?

Şi iarăşi vine Valentine’s Day si tu tot singur/a eşti…

Şi iar iți aminteşti cât de mult uraşti sarbatorile şi cat de mult iți doreşti să fi lăsat/a in pace, să nu te mai streseze toate „țațele” cu intrebari stupide gen: „tot singur/ă?”  şi nici nu ai facut bine doi paşi si le auzi şuşotind, despre cât de „amarât/ă” eşti, cum ca urât/ă nu ai fi, dar nu ştiu ce faci de nu-ți gaseşti pe nimeni.

Astfel de persoane au talentul de a te convinge sa te izolezi de restul lumii şi sa-ți plangi de milă „mâncându-ți cu amar pâinea singurătății”…

Dacă te intrebi de unde ştiu aşa de bine cum stau lucrurile, te anunț ca la fel ca şi tine am avut astfel de experiențe. Şi tot din experiență iți spun ca e mai bine sa ignori astfel de persoane, chiar din familie să fie.  Tu şti cel mai bine ce e bine pentru tine şi nu te ajută cu nimic să asculti sfaturile „atotstiutorilor”, care de cele mai multe ori se intampla sa aibe o viata „in doi” mai singuratica si mai goala decat viata ta.

De ce ma mai obosesc sa iti spun toate astea? Sunt convinsa ca stiai deja.

Dar mi-am zis să iți amintesc. Să iți amintesc ce persoană minunată eşti, căt de multe ai de oferit,  şi chiar nu merită, pentru nimic în lume să te grăbeşti in face alegerea cea mai importantă a vieții tale.

Îți garantez merită să întălneşti persoana potrivită, jumătatea care de fapt era a ta.

Până atunci bucurăte de viață, uneori îți vor lipsi momentele tale de singurătate. Fi deschis şi atent/ă la cei din jurul tău, uneori persoana potrivită se află in imediata apropiere dar dacă nu „deschizi ochii” nu ai cum sa o vezi. 😉

Aşadar happy Valentine’s day!

 

dor…

Mi-e dor!
Mi-e dor de tine copilarie, cand totul era bine si frumos. Cand fericirea insemna sa ma intalnesc cu prietenii la joaca, sa fiu un lider pe care toti sa-l asculte si sa il urmeze fara comentarii, sa nu cunosc ce inseamna grija zilei de maine…
Ce frumos a fost!!! Si ce repede a trecut 😦
Cred ca nu mi se intampla doar mie, cred ca mai sunt si alti nostalgici, care la fel ca si mine daca ar putea ar da timpul inapoi…
Dar din pacate, nu exista butonul „reverse”!
Ce a fost, a trecut, ce este se vede si ce va fi vom vedea!!! 🙂
As vrea insa sa le pot oferii copiilor mei macar o farama din copilaria mea.